Învățarea prin practică: rolul povestirii interactive

Imagine creată de AI www.artistly.ai

 

În educația timpurie, cea mai eficientă învățare are loc prin experiență. Copiii mici învață cel mai bine nu ascultând pasiv, ci implicându-se activ – atingând, mișcându-se, vorbind, prefăcându-se și imaginând. Una dintre cele mai puternice metode care reunește toate aceste elemente este povestirea interactivă. Această abordare dinamică a predării combină bucuria narațiunii cu participarea practică, permițând copiilor să dezvolte limbajul, creativitatea, abilitățile sociale și conștientizarea culturală într-un mod holistic și jucăuș.

 

Ce este povestirea interactivă?

Povestirea interactivă merge dincolo de citirea unei cărți cu voce tare. Îi invită pe copii să devină parte a poveștii – să o joace, să răspundă personajelor, să facă alegeri și să modeleze rezultatul. Profesorii pot folosi recuzită, păpuși, cântece, efecte sonore, gesturi și chiar instrumente digitale pentru a da viață poveștii. Copiii sunt încurajați să rostească replici, să-și asume roluri, să repete fraze sau să-și adauge propriile idei.

De exemplu, în timpul unei povești despre mersul la piață, un profesor ar putea împărți fructe false, le-ar cere copiilor să „cumpere” articole din poveste sau îi poate invita să ghicească ce se întâmplă în continuare. Aceste mici acțiuni transformă ascultarea pasivă în învățare activă.

Învățarea prin practică: de ce funcționează

  1. Implicare și motivație

Povestirea interactivă captează atenția copiilor și îi menține implicați. Când sunt implicați, aplaudând, mișcându-se sau prefăcându-se, este mai probabil să-și amintească limbajul și semnificația din spatele poveștii. Sentimentul de jucăuș face ca învățarea să pară distractivă, nu o muncă.

  1. Poveștile de dezvoltare a limbajului


sunt bogate în vocabular, structura propozițiilor și ritmul natural. Când copiii repetă fraze, pun întrebări sau joacă scene, ei practică comunicarea reală. Repetiția ajută la pronunție, în timp ce contextul poveștii dă sens cuvintelor noi.

  1. Imaginație și creativitate

Pășind în lumea poveștilor, copiii își folosesc imaginația pentru a explora locuri, personaje și situații noi. Ei pot veni cu propriile finaluri, pot inventa personaje noi sau pot juca ceea ce ar putea simți un personaj. Aceste activități construiesc gândire creativă și abilități narative.

  1. Învățarea culturală


Povestirea este o tradiție universală în toate culturile. Fiind introduși în povești din diferite părți ale lumii, cum ar fi basmele populare africane, legendele japoneze sau basmele europene, copiii câștigă o fereastră către alte moduri de a trăi și de a gândi. Când aceste povești sunt puse în scenă și discutate, învățarea culturală devine o experiență trăită.

  1. Dezvoltare emoțională și socialǎ

Prin povești, copiii explorează sentimente precum bucuria, frica, gelozia și bunătatea. Când își asumă roluri, practică empatia văzând lumea prin ochii altcuiva. Lucrul împreună în timpul poveștilor interactive, schimbul de replici, împărtășirea recuzitei, răspunsul reciproc, consolidează, de asemenea, cooperarea și abilitățile sociale.

Imagine creată de AI www.artistly.ai

Modalități practice de a folosi povestirea interactivă

  1. Folosiți recuzită și imagini

Obiectele simple precum eșarfe, pălării sau animale de jucărie pot ajuta copiii să vizualizeze povestea și să participe la ea. Ajutoarele vizuale, cum ar fi desenele sau cărțile cu povești, îi ajută pe copii să urmărească și să anticipeze ceea ce urmează.

  1. Încurajați jocul de rol

Invitați copiii să devină personajele poveștii. Atribuiți roluri și folosiți dialogul ghidat („Spuneți: „Cine este acolo?”). Chiar și copiii timizi se alătură adesea atunci când sunt sprijiniți într-un mediu sigur și jucăuș.

  1. Includeți mișcare și sunet

Incorporați acțiuni pentru cuvintele cheie (sări, alergare, plâns) și folosiți instrumente sau aplaudați pentru a crea efecte sonore. Cântecele sau cântecele ritmice din poveste fac experiența memorabilă și ajută la ritmul și fluența limbajului.

  1. Puneți întrebări deschise


„Ce credeți că se va întâmpla în continuare?” „Cum te-ai simți dacă ai fi ursul?” Aceste întrebări îi invită pe copii să gândească critic, să prezică rezultatele și să-și exprime opiniile folosind limbajul.

  1. Extindeți povestea dincolo de cerc

După sesiunea de povestireDupă sesiunea de povestire, copiii pot desena scene, pot crea păpuși, pot respune povestea cu propriile cuvinte sau pot construi scene cu blocuri. Aceste activități ulterioare întăresc limbajul și înțelegerea.

Un exemplu de caz

Imaginați-vă că spuneți povestea celor trei purceluși. În loc să citească întreaga poveste, profesorul face o pauză după fiecare parte:

  • Copiii ajută la construirea caselor folosind bețe, paie și blocuri.
  • Un copil se preface că este lupul și încearcă să dărâme casele.
  • Profesorul folosește voci și expresii exagerate, încurajând copiii să imite replicile: „Purcelușul, purcelușul, lasă-mă să intru!”

Prin interpretarea poveștii, copiii exersează vocabularul (casă, mare, suflare, fugi), înțeleg secvențierea (mai întâi, apoi, în cele din urmă) și explorează emoțiile (frică, determinare, lucru în echipă). Ei nu doar ascultă o poveste, ci  o trăiesc.

Concluzie

Povestirea interactivă transformă sala de clasă într-un spațiu de imaginație, mișcare și expresie. Este un exemplu perfect de „învățare prin practică”, în care înțelegerea limbajului și a culturii crește în mod natural prin participare și joacă. Pentru copiii mici, poveștile nu sunt doar lecții, sunt aventuri. Când educatorii valorifică puterea povestirii într-un mod interactiv, ei deschid ușa către o învățare mai profundă, o explorare plină de bucurie și o comunicare semnificativă care poate dura toată viața.

Referinţe

https://uxdesign.cc/the-art-of-the-interactive-storyteller-adb05278f566

https://onlineinnovationsjournal.com/streams/course-design-and-development/2f91cac216403cd1.html