Design universal pentru învățare: Cum facem ca materialele să funcționeze pentru toată lumea?

În fiecare clasă, copiii vin cu povești, puncte forte și moduri diferite de a învăța. Unii înțeleg ideile cel mai bine prin cuvinte, alții prin imagini, sunet sau mișcare. Totuși, prea mult timp, predarea a fost adesea concepută având în minte un singur elev „tipic”. Această abordare poate lăsa mulți elevi în urmă, de la cei cu diferențe de învățare până la cei care sunt pur și simplu programați să învețe în alte moduri.

Designul Universal pentru Învățare (UDL) oferă o perspectivă proaspătă. Este un cadru care îi ajută pe profesori să creeze lecții și materiale care să funcționeze pentru toată lumea încă de la început. Prin oferirea mai multor modalități pentru ca elevii să acceseze informații, să rămână implicați și să exprime ceea ce știu, UDL asigură că fiecare copil are o șansă corectă de a reuși (Brand & Dalton, 2012; King-Sears, 2014).

Ce este designul universal pentru învățare?

UDL a fost inspirat de arhitectură. Așa cum clădirile pot fi proiectate astfel încât să includă rampe și uși largi, astfel încât toată lumea să le poată folosi fără modificări speciale, UDL încurajează profesorii să creeze experiențe de învățare accesibile încă de la început. În loc să facă ajustări după ce realizează că un elev se confruntă cu dificultăți, UDL invită educatorii să planifice din timp, anticipând diversitatea elevilor din fiecare clasă (Pisha & Coyne, 2001).

Această abordare este deosebit de puternică deoarece sprijină nu doar elevii cu dizabilități, ci și pe cei din medii culturale și lingvistice diferite. Recunoaște că fiecare cursant beneficiază de flexibilitate și alegere (King-Sears, 2014).

Cum funcționează UDL

În esență, UDL este despre flexibilitate. Se bazează pe trei principii principale:

Multiple mijloace de reprezentare: oferirea de informații în moduri diferite. O lecție de citire poate include text, audio și imagini pentru a sprijini înțelegerea.
Multiple modalități de implicare: motivarea elevilor prin alegeri și conexiuni din lumea reală. O lecție de știință poate include experimente practice, videoclipuri sau discuții.
Multiple mijloace de exprimare: permițând elevilor să arate ceea ce au învățat în moduri care se potrivesc cu punctele lor forte, cum ar fi scrisul, desenul, vorbitul sau utilizarea tehnologiei.

Aceste principii oferă profesorilor o structură pentru conceperea lecțiilor care respectă diferențele individuale. De asemenea, reduc frustrarea și îi ajută pe toți elevii să se simtă incluși și apreciați.

Știința din spatele UDL

UDL se bazează pe teoria învățării cognitive și teoria inteligenței multiple, ambele subliniind faptul că oamenii învață în moduri variate și complexe. Prin oferirea de experiențe de învățare bogate în senzori, profesorii pot ajuta elevii să conecteze idei noi cu ceea ce știu deja, să aprofundeze înțelegerea și să-și dezvolte vocabularul (Brand & Dalton, 2012).

Tehnologia joacă un rol cheie în acest proces. Instrumentele digitale permit personalizarea: elevii pot ajusta fonturile și culorile, pot asculta text cu voce tare sau pot traduce informații în limba lor de casă (King-Sears, 2014; Edyburn, 2005). Aceste caracteristici simple fac învățarea mai accesibilă și incluzivă pentru toată lumea.

Proiectarea „inteligentă de la început”

Bart Pisha și Peggy Coyne (2001) au descris UDL ca fiind „inteligent de la început”. Asta înseamnă să te gândești la posibilele bariere înainte să apară. În loc să întrebe „Cum pot rezolva asta pentru un singur elev?”, profesorii întreabă: „Cum pot face ca această lecție să funcționeze pentru toți elevii mei?”

David Rose (1999), unul dintre pionierii UDL, a susținut că atunci când educatorii iau în considerare diferite stiluri de învățare, background-uri și abilități, pot concepe lecții care sunt în mod natural incluzive și captivante. Rezultatul nu este doar o accesibilitate mai bună, ci și o experiență de clasă mai bogată și mai dinamică.

UDL în învățământul timpuriu

În mediile de educație timpurie, UDL este deosebit de valoroasă. Copiii mici învață cel mai bine atunci când pot să se miște, să se joace și să exploreze. Pamela Brillante și Lillian Reddy (2017) au arătat că UDL sprijină copiii din toate limbile, culturile și abilitățile, îmbinând povestirea, muzica, arta și mișcarea în procesul de învățare. Aceste abordări variate ajută fiecare copil să se conecteze cu materialul într-un mod semnificativ.

De ce contează UDL

Când profesorii folosesc UDL, trec de la a vedea diferențele ca provocări la a le vedea ca oportunități. O clasă construită pe principiile UDL este una în care fiecare elev poate găsi o cale spre înțelegere, fie prin imagini, povești, activități practice sau tehnologie.

Cel mai important, UDL ne amintește că echitatea în educație nu înseamnă să tratezi fiecare elev la fel. Este vorba despre a oferi fiecăruia uneltele și oportunitățile de care au nevoie pentru a învăța și a prospera.

Referinţe

Brand, S., & Dalton, E. (2012). Design universal pentru învățare: Teoria cognitivă în practică pentru facilitarea înțelegerii în alfabetizarea timpurie.
Brillante, P., & Reddy, L. (2017). Design universal pentru învățare în clasa timpurie: Predarea copiilor din toate limbile, culturile și abilitățile, de la naștere până la 8 ani.
Edyburn, D. (2005). Design universal pentru învățare.
King-Sears, P. (2014). Introducere în Dizabilitatea de Învățare Serie Specială Trimestrială despre Designul Universal pentru Învățare.
Pisha, B., & Coyne, P. (2001). Deștept de la început.
Rose, D. (1999). Design universal pentru învățare. Enciclopedia SAGE a Învățământului Superior.