Valorizarea diferenței: puterea nevoilor diverse de învățare

Fiecare clasă este plină de copii care văd, gândesc și învață în felul lor. Mult timp, educația tindea să se concentreze pe ceea ce se confruntau copiii, în special pe cei cu nevoi educaționale speciale. Totuși, cercetările ne amintesc constant că acești copii aduc și ei puncte forte remarcabile care merită recunoaștere. Când privim copilul în ansamblu, nu doar provocările cu care se confruntă, vedem potențial care altfel ar putea fi trecut cu vederea.

De ce abordările universale sunt insuficiente

Studiul lui A. Gervasoni din 2005 despre tinerii care se confruntă cu probleme de numere a evidențiat ceva important. Chiar și atunci când copiii împărtășesc aceeași dificultate generală, nevoile lor individuale de învățare pot varia foarte mult. Unii pot beneficia de activități practice, în timp ce alții ar putea beneficia de sprijin vizual sau timp suplimentar. Din această cauză, programele rigide sau formulaice de intervenție rareori funcționează bine. Copiii prosperă atunci când sprijinul primit este suficient de flexibil pentru a se adapta profilului lor personal de învățare. Această cercetare ne împinge să regândim ideea de cursanți „tipici”. Ne amintește că etichete precum „a avea dificultăți la matematică” spun foarte puțin despre ce are cu adevărat nevoie un copil.

Puncte forte și slăbiciuni: O imagine mai completă

Câțiva ani mai târziu, Everatt și colegii săi (2008) au examinat copiii cu dislexie, dispraxie, dificultăți de atenție și alte diferențe de învățare. Rezultatele lor au arătat că copiii din aceste grupuri prezentau tipare distincte de puncte forte și slăbiciuni. Când evaluările includeau ambele aspecte, devenea mai ușor să înțelegem profilul unic al fiecărui elev.

Acest lucru contează pentru că schimbă modul în care susținem copiii. Un copil cu dislexie ar putea avea abilități excepționale de raționament. Un copil cu dispraxie poate fi extrem de imaginativ. Un copil cu dificultăți de atenție poate fi profund curios și rapid la gândire. Când adulții recunosc și folosesc aceste puncte forte, copiii se simt mai încrezători și motivați să învețe.

Educația incluzivă ca mentalitate bazată pe puncte forte

Autori educaționali precum Ashman și Elkins (2002) și Loreman și colegii săi (2004) au susținut de mult timp că incluziunea funcționează cel mai bine atunci când profesorii înțeleg și apreciază diversitatea. În loc să se aștepte ca toți copiii să urmeze același drum, practicile incluzive încurajează flexibilitatea, empatia și creativitatea. Această abordare nu aduce beneficii doar copiilor cu nevoi de învățare identificate. Ajută fiecare elev prin crearea unui mediu de clasă în care diferite puncte forte sunt recunoscute și celebrate de acest lucru.

Participarea crește atunci când punctele forte sunt apreciate

Profesorii care folosesc abordări bazate pe forțe înregistrează adesea niveluri mai ridicate de implicare. Beneke și Ostrosky (2009) au descoperit că, atunci când sălile de clasă foloseau Abordarea Proiectului, copiii cu nevoi diverse de învățare deveneau participanți mai activi. Interacționau mai mult cu colegii lor, aveau mai multă încredere în ei și făceau progrese constante atât social, cât și academic. Mediul de învățare a devenit un loc unde abilitățile lor erau recunoscute, în loc să fie umbrite de provocările lor.

Această idee este reflectată în lucrarea lui Jenifer Fox, Your Child’s Strengths (2008), care subliniază că identificarea și cultivarea talentelor copiilor îi ajută să-și construiască reziliență și un puternic simț al sinelui. Când copiii se simt apreciați pentru ceea ce pot face, devin mai deschiși să abordeze zonele dificile.

Crearea unei culturi de clasă care sărbătorește diferența

Recunoașterea punctelor forte nu înseamnă doar evaluări sau intervenții. Este vorba despre construirea unei culturi de clasă în care fiecare copil să se simtă văzut. Iată câteva idei de ghidaj:

• Vezi copilul în ansamblu: Dificultatea unui copil este doar un aspect al ceea ce este el. Imaginația, empatia, memoria, umorul, determinarea sau creativitatea lor sunt la fel de importante.
• Rămâi flexibil: Copiii cu nevoi diverse de învățare rareori urmează același tipar. Flexibilitatea oferă profesorilor spațiul necesar pentru a se adapta și a răspunde la ceea ce arată fiecare elev în momentul respectiv.
• Folosește punctele forte ca punct de plecare: Dacă un copil învață cel mai bine prin mișcare, imaginație, imagini sau explorare practică, aceste puncte forte pot deveni poarta către o nouă învățare.

Concluzie: Diferența ne face mai puternici

Cercetarea este clară. Copiii cu nevoi diverse de învățare aduc puncte forte semnificative care trebuie recunoscute și cultivate. Când educatorii trec de la concentrarea pe deficite la adoptarea unei imagini mai complete și mai echilibrate a fiecărui elev, sălile de clasă devin mai incluzive și mai eficiente.

A aprecia diferențele nu înseamnă a ignora provocările. Înseamnă să înțelegem că fiecare copil are ceva de oferit. Când valorificăm punctele forte ale cursanților diverși, îi ajutăm să devină persoane încrezătoare, care știu că diferențele lor nu sunt obstacole, ci surse de putere.

Surse:

Ashman, A., & Elkins, J. (2002). Educarea copiilor cu abilități diverse (ediția a 2-a). Pearson Education.

Beneke, S., & Ostrosky, M. M. (2009). Opiniile profesorilor privind eficacitatea integrării abordării proiectului în practica din clasă cu cursanți diverși. Cercetare și practică în copilăria timpurie, 11(1). https://ecrp.illinois.edu/v11n1/beneke.html

Everatt, J., Weeks, S., & Brooks, P. (2008). Profiluri ale punctelor forte și slabe în dislexie și alte dificultăți de învățare. Dislexia, 14(1), 16–41. https://doi.org/10.1002/dys.342

Fox, J. (2008). Punctele forte ale copilului tău: Descoperă-le, dezvoltă-le, folosește-le. Viking Press.

Gervasoni, A. (2005). Nevoile diverse de învățare ale copiilor mici selectați pentru un program de intervenție. [Teză doctorală, Universitatea La Trobe].

Loreman, T., Deppeler, J., & Harvey, D. (2004). Educație incluzivă: Un ghid practic pentru susținerea diversității în clasă. Routledge.