Patrimoniul cultural este adesea perceput greșit ca o colecție de monumente antice sau artefacte prăfuite de muzeu. Totuși, sursele arată că este de fapt un bun comun care necesită o strategie de antrenament continuu încă din primii ani de școală (Achille & Fiorillo, 2022). A vorbi despre moștenire în învățământul primar nu este doar o sarcină secundară. Este esențial pentru alinierea școlilor noastre cu Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, în special cu obiectivele educației de calitate și creării de comunități durabile (Achille & Fiorillo, 2022).

De fapt, un sondaj din 2017 a arătat că 88% dintre cetățenii europeni sunt de acord că moștenirea ar trebui predată în școli deoarece explică istoria și cultura noastră (Comisia Europeană, 2024). Unul dintre cele mai convingătoare motive pentru includerea patrimoniului în curriculumul primar este capacitatea sa de a susține activități didactice active (Achille & Fiorillo, 2022). În loc să asculte prelegeri pasive, copiii pot învăța prin experiență directă și analiză a bunurilor culturale (Comisia Europeană, 2024).

Cercetările arată că atunci când elevii din clasa primară interacționează cu patrimoniul, rezultatele sunt imediate: demonstrează o învățare conceptuală semnificativă, identificând cu succes numele și locațiile siturilor locale și trec printr-o dezvoltare rapidă a vocabularului, învățând termeni arhitecturali specifici pentru a-și descrie lumea (Achille & Fiorillo, 2022). De exemplu, folosind o hartă pentru a urma un traseu sau jucând jocuri educaționale, elevii își îmbunătățesc orientarea spațială și gândirea critică (Achille & Fiorillo, 2022). Jocurile, în special, oferă o modalitate motivantă de a crește gradul de conștientizare (Castro-Calviño, Rodríguez-Medina și López-Facal, 2020). Un instrument specific menționat este jocul „Detective a Laorca”, care folosește ghicitori pentru a ajuta copiii să descopere elemente arhitecturale (Achille & Fiorillo, 2022). În mod similar, în curriculumul primar al Malaeziei (KSSR), jocurile tradiționale precum konda kondi sunt folosite în Educația Fizică pentru a păstra moștenirea locală (Barghi et al, 2017). Aceste activități arată că putem oferi educație prin patrimoniu, folosind resursele culturale ca mediu distractiv, interdisciplinar, pentru a preda alte materii precum istoria, arta și chiar sănătatea fizică (Barghi et al., 2017).

Acesta este exact obiectivul urmărit de proiectul nostru Erasmus+, un consorțiu format din patru țări, cunoscut sub numele de „Globetrotters”. Prin dezvoltarea unor materiale didactice originale, ancorate în contexte cotidiene – cum ar fi vizite la restaurante, muzee sau plimbări în parc – inițiativa construiește scenarii de învățare semnificative care integrează educația despre patrimoniul cultural în cadre experiențiale familiare. Astfel, facilitează traducerea pedagogică a conceptelor culturale abstracte în situații accesibile și accesibile pentru elevii de școală primară, sporind atât implicarea, cât și înțelegerea (https://globetrottersproject.eu).

Dincolo de mediul academic, educația patrimonială este vitală pentru configurarea identității. În școala primară, copiii încep să treacă de la o concentrare îngustă asupra lor înșiși la o conștiință culturală mai largă (Martínez-Rodríguez & Fontal, 2020). Acest proces îi ajută să-și dezvolte un simț civic și o atitudine proactivă față de protejarea mediului (Achille & Fiorillo, 2022). Învățând despre trecut, copiii dezvoltă o perspectivă interculturală care promovează o societate mai justă și mai incluzivă (Martínez-Rodríguez & Fontal, 2020). Ei învață să prețuiască diversitatea și realizează că fac parte dintr-o comunitate școlară care se întinde de la nivel local până la internațional (Martínez-Rodríguez & Fontal, 2020).

În ciuda acestor beneficii, există o diferență semnificativă și mare între ceea ce cere curriculumul și formarea pe care profesorii o primesc efectiv (Martínez-Rodríguez & Fontal, 2020). Mulți profesori din învățământul primar au o viziune deficitară asupra patrimoniului deoarece doar aproximativ 31,1% au primit instruire legată de patrimoniu în timpul studiilor universitare (Jiménez, Cuenca & Ferreras, 2010). Această lipsă de pregătire creează bariere epistemologice, făcând dificilă înțelegerea pentru educatori a modului eficient de a preda aceste subiecte complexe (Jiménez, Cuenca & Ferreras, 2010). Fără un focus dedicat, patrimoniul este adesea tratat ca o simplă „soluție temporară”, mai degrabă decât să fie în centrul educației (Parlamentul European, Comisia pentru Cultură și Educație, 2018).

Pentru a ne asigura că copiii noștri cresc ca gardieni responsabili ai memoriei noastre colective, trebuie să acoperim această prăpastie. Patrimoniul este o resursă importantă pentru creșterea economică și coeziunea socială, susținând milioane de locuri de muncă și revitalizând comunități (Comisia Europeană, 2024).  Punând patrimoniul în centrul educației primare prin joacă, cercetare și implicare în comunitate, oferim elevilor competența socială și civică de care au nevoie pentru secolul XXI (Castro-Calviño, Rodríguez-Medina & López-Facal, 2020). Doar ceea ce este cu adevărat cunoscut și prețuit de copiii noștri astăzi poate fi protejat și păstrat pentru generațiile viitoare (Martínez-Rodríguez & Fontal, 2020).

Referințe

Achille, C., & Fiorillo, F. (2022). Predarea și învățarea patrimoniului cultural: Educație captivantă, formare profesională și activități experimentale. Heritage, 5(3), 2565–2593. https://doi.org/10.3390/heritage5030134

Barghi, R., Zakaria, Z., Hamzah, A., & Hashim, N. H. (2017). Educația patrimoniului în Curriculumul Standard al Școlii Primare din Malaezia. Predarea și formarea profesorilor, 61, 124–131. https://doi.org/10.1016/j.tate.2016.10.012

Castro-Calviño, L., Rodríguez-Medina, J., & López-Facal, R. (2020). Educația despre patrimoniu în evaluare: Utilitatea, eficiența și eficacitatea programelor de educație a patrimoniului. Științe Umaniste și Comunicare în Științele Sociale, 7, Articolul 146. https://doi.org/10.1057/s41599-020-00639-z

Comisia Europeană. (2024). Politica UE pentru patrimoniul cultural. Cultură și creativitate. https://culture.ec.europa.eu/cultural-heritage/eu-policy-for-cultural-heritage

Parlamentul European, Comisia pentru Cultură și Educație. (2018). Educația în domeniul patrimoniului cultural (Studiu IPOL_STU(2018)617486). Parlamentul European. https://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document/IPOL_STU(2018)617486

Jiménez, R., Cuenca, J. M., & Ferreras, M. (2010). Educația patrimonială: Explorarea concepțiilor profesorilor și administratorilor din perspectiva predării experimentale și științelor sociale. Predarea și formarea profesorilor, 26(6), 1319–1331. https://doi.org/10.1016/j.tate.2010.01.005

Martínez-Rodríguez, M., & Fontal, O. (2020). Abordarea patrimoniului ca conținut curricular în educația primară din Spania. The Curriculum Journal, 31(1), 77–96. https://doi.org/10.1002/curj.7

schimbă inteligența artificială recognoscibilă”-„

Mulțumesc, concluzie foarte importantă!